steag ueLa 1 mai 2004, zece state membre au aderat la UE, două din sud (Cipru și Malta) și opt din est, din care șapte (Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Letonia, Lituania și Estonia) făcuseră parte din Pactul de la Varșovia iar unul (Slovenia) — din fosta Iugoslavie.

Ulterior, în ianuarie 2007, au aderat alte două țări care s-au aflat sub sfera de influență a URSS – Bulgaria și România- iar în iulie 2013, Croația.

Țările care aniversează acum zece ani de apartenență la UE au trebuit să se adapteze la standardele acesteia într-un mediu economic foarte dificil. Ciprul este un exemplu clar. La 1 mai 2004 a devenit membru cu drepturi depline al UE, ceea ce a transformat peisajul economic și social; la 1 ianuarie 2008 a adoptat moneda euro, iar în martie 2013 a trebuit să accepte pierderi pentru depozitele mai mari de 100.000 de euro, după ce respinsese ideea inițială de a impune un impozit la toate conturile.

Agenția de presă EFE a publicat o amplă analiză, preluată de Agerpres, a situației din statele care au sărbătorit la 1 Mai zece ani de apartenență la Uniune.

Cipru: o țară care a trebuit să fie salvată de o intervenție financiară externă

La 1 mai 2004, Cipru a devenit membru cu drepturi depline în UE, iar aderarea a însemnat începutul unei noi etape, în care au avut loc o serie de reforme substanțiale, care au transformat nu numai situația economică, ci și societatea cipriotă. Reformarea legislației cipriote, adecvată cadrului european, a dus la calitate în sectoare precum sănătatea, siguranța, protecția consumatorului sau mediul, iar Ciprului i-au fost deschise noi piețe pentru produsele sale. Au scăzut prețurile ca urmare a unei concurențe extinse, iar studenții au putut ajunge în universitățile europene cu cheltuieli mai mici. În plus, la 1 ianuarie 2008, Ciprul s-a alăturat și zonei euro și a introdus moneda unică, înlocuind astfel lira cipriotă.

Cu toate acestea, măsurile luate de partenerii din zona euro pe durata crizei financiare, care au dus la decretarea restricțiilor la scoaterea de bani din bănci și garantarea doar a depozitelor mai mici de 100.000 de euro, a afectat entuziasmul inițial al ciprioților. Potrivit Eurostat, Ciprul este acum, după Grecia, țara în care a scăzut cel mai mult încrederea cetățenilor în Bruxelles. Unul dintre efectele crizei a fost creșterea ratei șomajului, de la 5% înainte de aderare la 19% un deceniu mai târziu. Chiar și așa, Ciprul are în continuare încredere că apartenența la UE va ajuta la eforturile pentru reunificare, țara fiind divizată din 1974.

Polonia: premierul Donald Tusk susține că aderarea a fost „pozitivă fără nicio îndoială”, deși nu toți polonezii îi împărtășesc entuziasmul

Pentru premierul polonez, liberalul de centru-dreapta Donald Tusk, bilanțul deceniului care a trecut de la intrarea în Uniunea Europeană este „fără îndoială pozitiv” pentru că „viața polonezilor s-a îmbunătățit semnificativ în acești zece ani de lumină”. „După acest deceniu, când facem bilanțul prezenței noastre în UE și ne comparăm cu țările care au rămas în afara Europei — în special cu vecinii noștri din Ucraina — este evident că aderarea la UE a fost o opțiune bună, o alegere care cel puțin nu avea alternative”, explică el. Poate că nu toți polonezii sunt atât de entuziaști, comentează EFE, însă cert este faptul că aproximativ 80% dintre locuitori se simt mulțumiți de apartenența la UE și de efectele acesteia, potrivit executivului. Polonezii sunt în special mulțumiți de libertatea de circulație și de eliminarea obligativității controlului pașapoartelor și vizelor în spațiul Schengen.

Însă poate și mai relevant este faptul că în ultimul deceniu, Polonia s-a dezvoltat economic. De la 1 mai 2004, și-a sporit Produsul Intern Brut cu 100% și în prezent este principala țară care primește ajutoarele comunitare. Chiar și așa, guvernul polonez nu se grăbește să se alăture zonei euro; moneda unică este deocamdată îndepărtată și nu va ajunge în buzunarele polonezilor mai devreme de 2016 sau chiar 2017. Polonia este în continuare stăpână pe propria economie și nu a trebuit să contribuie cu niciun cent pentru ajutoarele financiare oferite Greciei, Portugaliei sau Irlandei. În același timp, nici nu poate fi ignorat numărul euroscepticilor polonezi sau al celor care consideră pur și simplu că UE a pus capăt tradițiilor și suveranității naționale, favorizând marile averi. Aceasta este o ostilitate care servește drept scuza perfectă pentru ca executivul polonez să amâne aderarea țării la uniunea economică și monetară.

Slovenia: de la euforie la nesiguranță

După zece ani, euforia care a însoțit intrarea Sloveniei în UE, pentru care au votat aproape 90% dintre cetățeni, s-a transformat în pesimism, din cauza gravei crize economice. Din 2004, slovenii au parcurs un drum care i-a dus de la sărbătoare la nesiguranță, după cum arăta ziarul „Vecer” din Maribor, al doilea oraș ca mărime din țară. Salariul mediu a crescut cu 400 de euro, până la 1.550 de euro brut pe lună, însă numărul șomerilor s-a dublat, a ajuns la 10%, iar puterea de cumpărare s-a prăbușit. „Această creștere de 400 de euro, de care vorbiți, nu se simte, probabil că a înghițit-o inflația. Nu e loc de îndoială că locul Sloveniei este în UE, însă adevărul este că suntem și dezamăgiți”, spune Lucka, un artist de 36 de ani care arată astfel ce crede o mare parte din populație. Potrivit unui sondaj de opinie publicat în decembrie, numai 17% dintre sloveni se declară mulțumiți de UE, însă 46% ar vota din nou în favoarea aderării. „UE și euro constituie o ambianță pentru state în vremuri bune, însă în timpuri grele, pot reprezenta un mare obstacol”, după cum explică pentru EFE economistul Joze Damijan.

Ungaria: un deceniu pierdut

Atunci când a intrat în UE, Ungaria era un stat model printre foștii vecini comuniști și exista încrederea că se va ajunge în scurtă vreme la un nivel de viață occidental. Un deceniu mai târziu, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut dezamăgitor, cu doar 3%, și până la 66% din media europeană. Cele 22,4 miliarde de euro primite sub forma fondurilor de coeziune au fost investite mai ales în infrastructură, însă criza din 2008 și proasta gestiune economică a guvernanților au afectat lansarea economiei și chiar au dus la înrăutățirea condițiilor de viață ale populației. În paralel, Europa nici nu mai este atât atrăgătoare în ochii multor unguri. Dacă în 2004, 50% dintre maghiari vedeau cu ochi buni apartenența la clubul comunitar, acum nici 32% nu-și mai păstrează această părere.

Tinerii sunt cei care susțin cel mai mult spiritul european, mai ales ca urmare a avantajelor avute când călătoresc sau muncesc în alte țări, în calitate de cetățeni comunitari. Astfel, nivelul de susținere față de UE este cu atât mai ridicat cu cât este mai apreciabilă formarea academică: 50% dintre absolvenții de studii superioare se declară partizani ai UE. Chiar și așa, euroscepticismul declarat a crescut până la 20%, iar al treilea cel mai votat partid este cel cu vederi xenofobe, Jobbik, care susține acum organizarea unui referendum care să decidă dacă Ungaria rămâne sau nu în Uniunea Europeană.

Slovacia: țara care a făcut cele mai mari progrese în cei zece ani de apartenență la UE

Slovacia este țara care a știut să profite cel mai bine de aderarea la UE, cu o lansare semnificativă a economiei și o creștere de 75% în acești zece ani — fapte care i-au adus supranumele de „tigrul” Europei de est. După ce și-a destructurat și transformat puternica industrie militară în anii 90, Slovacia a reușit să se transforme în ultimii zece ani drept o putere a sectorului automobilistic, astfel că numeroase multinaționale operează de pe teritoriul ei. Producția anuală de vehicule depășește un milion de unități, potrivit datelor Confederației industriale a automobilului.

Această dezvoltare nu a putut însă să frâneze rata ridicată a șomajului structural: Slovacia a încheiat anul 2013 cu o rată de 14,1%, iar în unele regiuni, și mai ales în centru și est, aceasta ajunge chiar la 20%. În ciuda succesului macroeconomic al țării, doar 51% dintre slovaci se declară în favoarea UE, potrivit unui sondaj al agenției Median. În plus, la urne, și mai ales la scrutinele europene, slovacii se numără printre cei mai apatici alegători din UE: în mai 2009, nu au votat nici 19,6% dintre alegători, iar la alegerile europene din 2004, în anul aderării, chiar mai puțini — 16,9%.

În 2009, Slovacia a adoptat moneda euro și aceasta se bucură de mare popularitate chiar și în prezent. „Introducerea euro a avut un impact economic tangibil și pozitiv”, după cum a declarat pentru agenția spaniolă de presă Grigorij Meseznikov, președintele Institutului de studii politice IVO din Bratislava. Meseznikov a semnalat că moneda euro „nu este o temă de dezbatere politică, pentru că nimeni nu se gândește la ieșirea din zona euro, ar fi sinucidere curată”.

Republica Cehă: de la euforie la euroscepticism pronunțat

Unul dintre statele cel mai dezvoltate dintre noii membri ai UE, Cehia a trecut de la euforia europeană la un euroscepticism pronunțat, favorizat de recenta criză economică și financiară. Conservatorul și euroscepticul Vaclav Klaus, care era președinte la momentul izbucnirii crizei, s-a folosit de problemele din zona euro ca să susțină o campanie împotriva euro și a UE. Astfel, modul în care este percepută UE a ajuns, de la un nivel maxim istoric, pe durata președinției prin rotație a Cehiei în UE, din 2009, când 80% din populație susținea uniunea, la unul minim de 34% în luna martie a acestui an. Aceste îndoieli par să explice și respingerea persistentă a intenției de a intra în zona euro în viitorul apropiat. Actualul premier, social-democratul Bohuslav Sobotka, spunea recent că țara sa nu este pregătită pentru adoptarea monedei unice comunitare înainte de 2020.

Progresele economice făcute de Cehia de la aderarea la UE nu pot fi negate: au crescut exporturile cu 240% în ultimii zece ani, iar cehii dirijează 82% din exporturi către UE, în vreme ce 66% din importuri provin de la partenerii europeni, lucru care indică nivelul de incluziune comunitară. În același timp, au devenit realitate vise precum mobilitatea sau echivalarea diplomelor de studii într-o Europă fără frontiere. În plus, cehii au acces la mai multe produse străine, care uneori sunt chiar mai ieftine decât cele autohtone.

Țările baltice: precauție la momentul evaluării bilanțului

La zece ani de la aderarea țărilor baltice la UE se fac auzite atât voci care susțin, cât și voci care critică intrarea celor trei foste republici sovietice în spațiul european. Numeroși experți arată cu precauție cum evoluează rolul jucat de UE în dezvoltarea economică și socială a țărilor baltice.

În Letonia, pe de o parte, investițiile europene au ajutat la început la înnoirea infrastructurilor, la construcția de șosele noi, la dezvoltarea industriilor precum cea constructoare de mașini, cea chimică, electrică sau metalică. De cealaltă parte, progresele economice rapide care au urmat aderării, investițiile considerate ușoare și nivelurile scăzute ale dobânzilor, mai ales în sectorul imobiliar, au fost factorii care au provocat creșterea bulei speculațiilor care a explodat în criza din 2008-2009, ale cărei efecte încă se simt.

Situații asemănătoare se observă în Estonia și Lituania, unde euroscepticismul față de UE a căpătat mai multă putere în urma scăderii nivelului de trai al cetățenilor și extinderii emigrației. Aceasta este și principala cauză a gravei crize demografice prin care trec cele trei țări baltice.

În plus, în 2009, închiderea centralei nucleare Ignalina din Lituania /una dintre condițiile impuse de Bruxelles/ a dus la o creștere bruscă a tarifelor la electricitate, ceea ce nu corespunde promisiunilor autorităților lituaniene cu privire la „independența energetică” a țării.

Acest articol este proprietatea Pagina Europeană și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top