Născut într-o familie de origine modestă, Konrad Adenauer a fost atras încă din tinerețe de politică. S-a căsătorit în 1904 cu fiica unei familii influente din Köln, urbea sa natală, ceea ce i-a permis să intre în contact cu oameni politici locali și să se implice astfel și în viața orașului. A profitat din plin de talentul său organizatoric, în calitate de membru al Partidului Catolic „Zentrum”, iar cariera sa politică a luat avânt. Astfel, Adenauer a devenit primarul orașului Köln în 1917. Această poziție a însemnat și implicarea în proiecte mar de infrastructură, cum ar fi construirea primei autostrăzi din Germania, între Köln și Bonn. Distanțându-se în mod clar de convingerile politice extremiste care au avut mulți adepți în generația sa, Adenauer a fost foarte apreciat de cetățeni, astfel că a rămas în funcție până în 1933. Și probabil că ar mai fi stat, dacă Adolf Hitler n-ar fi ajuns la putere. Încă de la sfârșitul anilor ’20, Partidul Nazist a început o campanie de defăimare la adresa lui Adenauer. Acesta a fost acuzat de sentimente antigermane, de risipirea fondurilor publice și de simpatie față de mișcarea sionistă. Deoarece a refuzat să decoreze orașul Köln cu zvastici cu ocazia unei vizite a lui Hitler, Adenauer a fost demis din funcție, iar conturile bancare i-au fost înghețate. A rămas astfel șomer, fără adăpost și fără venituri, dependent de bunăvoința prietenilor și a bisericii. În acel an, s-a retras la mănăstirea Maria Laach. Chiar dacă nu a mai apărut pe scena publică în timpul războiului, a fost totuși arestat în mai multe rânduri. După tentativa eșuată de asasinare a lui Hitler din 1944, Adenauer a fost închis în renumita închisoare a Gestapoului (Poliția Secretă) din Brauweiler. Soția sa, Auguste Zinsser (1895-1948), a fost, de asemenea, arestată și torturată cu bestialitate în detenția Poliției Secrete. Moartea ei prematură a fost o consecință directă a tratamentelor inumane la care a fost supusă de către naziști. După război, Adenauer a fost repus în funcția de primar al orașului Köln de către americani, dar a fost îndepărtat la scurt timp de către britanici, când orașul a fost transferat în zona de ocupație britanică. Astfel, Adenauer a avut timp să se dedice înființării Uniunii Creștin-Democrate, prin care a sperat să unifice germanii protestanți și catolici într-un singur partid. În 1949, a devenit primul cancelar al Republicii Federale Germania. Inițial, s-a dorit ca Adenauer să fie cancelar doar pentru o perioadă scurtă de timp, având în vedere că avea deja 73 de ani la acea vreme. Cu toate acestea, în ciuda părerii generale, Adenauer (supranumit „Der Alte” — „Bătrânul”) a continuat să ocupe această funcție în următorii 14 ani, devenind astfel nu numai cel mai tânăr primar al orașului Köln, ci și cel mai în vârstă cancelar pe care l-a avut Germania vreodată, a relatat site-ul EuroStiri.eu. Pe parcursul a numai șase ani (1949-1955), Adenauer a realizat obiective de politică externă de mare amploare, destinate să stabilească legături cât mai strânse între Germania și alianța occidentală: aderarea la Consiliul Europei (1951), crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952), intrarea Germaniei în NATO (1955). Sub conducerea sa, Republica Federală Germană a devenit o democrație stabilă și a ajuns la o reconciliere de durată cu țările vecine. Mai mult decât atât, în 1955, el a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia. Adenauer a fost un mare promotor al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a cărei creare a fost propusă prin intermediul Declarației Schuman din 9 mai 1950, precum și al tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, din martie 1957.

 

Acest articol este proprietatea Pagina Europeană și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top