Născut într-o familie de origine modestă, Konrad Adenauer a fost atras încă din tinerețe de politică. S-a căsătorit în 1904 cu fiica unei familii influente din Köln, urbea sa natală, ceea ce i-a permis să intre în contact cu oameni politici locali și să se implice astfel și în viața orașului. A profitat din plin de talentul său organizatoric, în calitate de membru al Partidului Catolic „Zentrum”, iar cariera sa politică a luat avânt. Astfel, Adenauer a devenit primarul orașului Köln în 1917. Această poziție a însemnat și implicarea în proiecte mar de infrastructură, cum ar fi construirea primei autostrăzi din Germania, între Köln și Bonn. Distanțându-se în mod clar de convingerile politice extremiste care au avut mulți adepți în generația sa, Adenauer a fost foarte apreciat de cetățeni, astfel că a rămas în funcție până în 1933. Și probabil că ar mai fi stat, dacă Adolf Hitler n-ar fi ajuns la putere. Încă de la sfârșitul anilor ’20, Partidul Nazist a început o campanie de defăimare la adresa lui Adenauer. Acesta a fost acuzat de sentimente antigermane, de risipirea fondurilor publice și de simpatie față de mișcarea sionistă. Deoarece a refuzat să decoreze orașul Köln cu zvastici cu ocazia unei vizite a lui Hitler, Adenauer a fost demis din funcție, iar conturile bancare i-au fost înghețate. A rămas astfel șomer, fără adăpost și fără venituri, dependent de bunăvoința prietenilor și a bisericii. În acel an, s-a retras la mănăstirea Maria Laach. Chiar dacă nu a mai apărut pe scena publică în timpul războiului, a fost totuși arestat în mai multe rânduri. După tentativa eșuată de asasinare a lui Hitler din 1944, Adenauer a fost închis în renumita închisoare a Gestapoului (Poliția Secretă) din Brauweiler. Soția sa, Auguste Zinsser (1895-1948), a fost, de asemenea, arestată și torturată cu bestialitate în detenția Poliției Secrete. Moartea ei prematură a fost o consecință directă a tratamentelor inumane la care a fost supusă de către naziști. După război, Adenauer a fost repus în funcția de primar al orașului Köln de către americani, dar a fost îndepărtat la scurt timp de către britanici, când orașul a fost transferat în zona de ocupație britanică. Astfel, Adenauer a avut timp să se dedice înființării Uniunii Creștin-Democrate, prin care a sperat să unifice germanii protestanți și catolici într-un singur partid. În 1949, a devenit primul cancelar al Republicii Federale Germania. Inițial, s-a dorit ca Adenauer să fie cancelar doar pentru o perioadă scurtă de timp, având în vedere că avea deja 73 de ani la acea vreme. Cu toate acestea, în ciuda părerii generale, Adenauer (supranumit „Der Alte” — „Bătrânul”) a continuat să ocupe această funcție în următorii 14 ani, devenind astfel nu numai cel mai tânăr primar al orașului Köln, ci și cel mai în vârstă cancelar pe care l-a avut Germania vreodată, a relatat site-ul EuroStiri.eu. Pe parcursul a numai șase ani (1949-1955), Adenauer a realizat obiective de politică externă de mare amploare, destinate să stabilească legături cât mai strânse între Germania și alianța occidentală: aderarea la Consiliul Europei (1951), crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952), intrarea Germaniei în NATO (1955). Sub conducerea sa, Republica Federală Germană a devenit o democrație stabilă și a ajuns la o reconciliere de durată cu țările vecine. Mai mult decât atât, în 1955, el a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia. Adenauer a fost un mare promotor al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a cărei creare a fost propusă prin intermediul Declarației Schuman din 9 mai 1950, precum și al tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, din martie 1957.

 

Acest articol este proprietatea Pagina Europeană și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

GermaniaKonrad AdenauerUEUniunea Europeana